EPILOG: Solstițiul de vară
Trecuse mai bine de o lună de la marea împământare, iar Anemo reușise să publice Cronicile din Ether Drive. Avusese chiar și câteva sesiuni de autografe cu copiii care deveniseră, peste noapte, fanii înflăcărați ai scriitorului și ai colocatarilor blănoși din Casa Vânturilor.
Seara despre care vorbesc nu era una oarecare, ci seara solstițiului de vară, 21 iunie. Lumina celei mai lungi zile din an nu se dădea ușor dusă; nu voia să lase loc întunericului, ci se transformase pe nesimțite într-o seară violet, parcă plină de magie.
În sufrageria lui Anemo era strânsă toată lumea apropiată: Fleur cu moțul ei cârlionțat, Noel alături de Gill și de Jim, Aura și Simoon, Remi Storm și, desigur, domnul Arbaletă — pe numele lui oficial, Archibald Peter Stone. Toți erau pregătiți să vizioneze episodul pilot al serialului animat care se afla deja pe Netmix.Blănoșii ocupau un loc de cinste pe o pernă mare de catifea, așezată în fața scaunelor aliniate ca la cinematograf. Mistral tremura de emoții; ar fi spus că era gata de vizionare dar, ca un făcut, stomacul lui începu un mic concert nemuzical.
— Chiar acum? Nu puteai și tu să mănânci mai devreme? îl certă Eol, care era pitit sub franjurii de mătase ai pernei.
— Pardonne-moi! Nu e vina mea, asta nu e foame, mă jur, este trac. Crezi că ar trebui să caut un mic amuse-bouche, ceva care să deruteze emoțiile?
— Până și puștiulică e mai cuminte decât tine, Mistral!Dar Mistral nu îl mai auzi pe șoricel, ci dispăru ca teleportat spre bucătărie unde, spre marea lui dezamăgire, castroanele pentru bobițe erau complet goale. Nici măcar o bobiță nu mai rămăsese în ele.
— Nu am lăsat nimic! șopti Sirocco, apărut și el în bucătărie. Hai să facem schema noastră!
— Ce rușine! Mon Dieu, te rog iartă-mă, dar dacă nu ingerez ceva chiar acum, nimeni nu va putea urmări filmul din cauza stomacului meu.
Oarecum sfios, cu o singură lăbuță, le chat noir împinse pe gresia bucătăriei castronul metalic, doar cât să se facă auzit de oameni. Auzind zgomotul, Remi — care tocmai se împrietenise cu toată lumea, mai puțin cu Mistral — se ridică de pe scaun și, cu voce joasă, se oferi să îl scutească pe Anemo de un drum:
— Las' că merg eu... poate ne mai împrietenim puțin.
*
Episodul pilot așezase zâmbete pe fețele tuturor. Archibald se ridică primul de pe scaunul prea mic parcă pentru statura lui impunătoare și, în timp ce își îndrepta spatele, trecu toți spectatorii în revistă.
— Ei, cum vi s-a părut? Îl regăsiți pe Anemo al vostru în personajul animat de pe ecran? Sunt mândru de tine, Gale!
— Și eu sunt mândru, fiule! adăugă Simoon. Aștept restul serialului cu nerăbdarea unui copil! Dar... unde e Remi?
Scaunul scriitoarei era gol.
— Remi! Remi Storm, ești la bucătărie? strigă și Anemo.
Un fior străbătu semiîntunericul încăperii. Fata intrase parcă în pământ. Anemo și invitații lui începură să caute prin casă, apoi ieșiră cu toții în curtea din spate, unde Mistral și Sirocco stăteau în iarbă ca două statuete cu privirea spre cer.
— Hei, Mistral, ai văzut-o pe Remi? Parcă venise să vă dea de mâncare...
— Domnule Anemo, pisoii tăi sunt speriați! observă Fleur. Oare au pățit ceva?Deodată, parcă de nicăieri, o pisică albă sări în mijlocul mulțimii nedumerite, acompaniată de lătratul mustrător al lui Skye.
— Ce frumusețe! Tu de unde ai apărut, albuțo?Nou-venita o măsura pe fetiță din cap până în picioare și mieuna sfios...
Comentarii
Trimiteți un comentariu