Capitolul 16: Nașterea gemenilor Căderea rețelelor nu influența în niciun fel atmosfera din casa Shehrazadei. Misiunea pe care o avea pisica albă nu avea nevoie de internet sau de electricitate; avea nevoie doar de magia zgărzii celor două ceruri și de prezența purificatoare a pisicii albe. În odaia lui Demir era liniște și mirosea plăcut, suav, ca de obicei. Shehrazad reluă deja cunoscutul ritual cu sfoara îmbibată în rășină de cedru. Toată lumea, inclusiv Samir, era adâncită în gânduri. Fiecare se întreba dacă trezirea Oglinzii Timpului are vreo legătură cu realitatea apocaliptică în care s-au trezit dintr-o dată aruncați. Pentru o lume supertehnologizată, întoarcerea la o viață lipsită de tehnologie este, poate, din punct de vedere evolutiv, similară cu întoarcerea păsărilor la stadiul de reptile. După ce Shehrazad programă ceasul în formă de broască țestoasă, Remi simți din nou zgarda vibrând, pleoapele de plumb, și se trezi iarăși în Peretele de Eter, cu Demir de mână. — Ogl...
Capitolul 15: Bolboroseli Profesorul Simoon deschise ușa apartamentului și, cu un gest larg, pofti șoferul care îl adusese de la aeroport să intre. Era deja trecut de amiază și haosul rețelelor căzute continua să se facă simțit și în interior. Fără zumzetul discret al aerului condiționat, arșița părea să comprime apartamentul închiriat al Profesorului Simoon. Anemo și pisica albă ședeau pe canapea, așteptând îngrijorate. Probabil intrarea Profesorului cu Omar tocmai întrerupse o discuție. — Am ajuns, fiule! spuse profesorul, ștergându-și fruntea cu mâneca cămășii. Am avut mare noroc cu acest tânăr... e un haos total afară. Taximetristul întinse o mână spre Anemo, care tocmai se ridicase să îl întâmpine. — Numele meu e Omar, asemănarea cu tatăl dumneavoastră este izbitoare... vă lipsește doar puțin bronz. — Anemo, îmi pare bine! Sunt scriitor și tata mi-a făcut favoarea de a mă primi în lumea lui... fac documentare pentru o carte. Minți foarte plauzibil scriitorul. Luați loc la no...