Cronicile din Ether Drive

 Capitolul 16 Cairo sau Peștera Pisicilor? Luni dimineața, 29 iunie, Anemo împreună cu toți blănoșii lui se aflau în curtea din spate, la masa din sticlă și fier forjat, în fața laptopului și a binecunoscutei cafele cu frișcă și sare roz. Erau în conferință cu profesorul Simoon, care, deși aflat la Londra, făcea tot posibilul să îi ajute. — Anemo, fiule, fii atent la mine: am studiat harta și m-am consultat cu colegii mei. — Dar harta e la noi, tată! spuse Anemo confuz. — Am poza hărții la mine în telefon! Sunt două variante... cel puțin două acceptabile. — Da, tată, spune! Toți de aici suntem numai ochi și urechi. Pisoii și Anemo erau așezați laolaltă, de zici că urmau să facă o poză de grup: Mistral, cocoțat pe gard într-un echilibru perfect, Bise, pe cotiera scaunului lui Anemo, pe partea stângă, iar Sirocco, chiar pe umărul drept al scriitorului. Eol, fiind cel mai mic de statură, stătea pe masă, lipit de tastatura laptopului. — Pentru primul și cel mai apropiat portal, trebuie...

  Capitolul 15 Microcip ? De îndată ce ușa casei vânturilor se închise în urma distinsei Daisy Queen și a micuței ei Lady Bell, Anemo se prăbuși pe canapea și scoase un suspin lung, de parcă tocmai ar fi scăpat dintr-un asediu. Își trecu o mână prin păr, simțind cum i se topește în sfârșit zâmbetul fals pe care îl afișase în fața musafirei. — N-a fost niciun FaceTime cu tata, nu-i așa? îl întrebă Eol, ivindu-se de sub franjurii de mătase ai pernei lui Mistral cu un zâmbet de complice. — Nici vorbă, recunoscu Anemo, întorcând ecranul telefonului spre blănoși. Pretextul cu apelul video a fost singura metodă să o fac pe distinsa doamnă să își strângă parașuta de mătase și să plece. Dar mesajul real de la tata este de importanță majoră. Nu te panica, Remi, nu e neapărat grav. Priviți ce mi-a scris. Anemo se întinse de pe canapea și își puse mâna dreaptă pe gâtul lui Remi-Bise ca să reactiveze conexiunea. Scriitoarea, cu ochii măriți de uimire, citi cu voce tare textul de pe ecran: „Ane...

  Capitolul 14 Invitație la clubul de carte Studiul despre mitologia lumii și transformările feline din casa vânturilor fost întrerupt de bătăile energice în ușă ale distinsei Daisy Queen.  — A venit Înălțimea Sa Daisy cu Lady Bell! anunță Mistral de pe pervaz. — Nu sunt acasă! Nu am timp de snobismul ei acum, zise Anemo fără a ridica ochii din calculator. — Nu fi așa, Anemo! Poate femeia are ceva important de spus. Poate chiar ne va fi de folos informația ei! îl dojeni pisica albă cu blândețe.  — Nu, nu vreau azi! E deja prea mult pentru o singură zi și e destul de târziu.  — Ora 8 pm nu e chiar o oră târzie, Anemo, mai ales într-o zi de vară! — E duminică, încă! Ar trebui să existe o lege împotriva... împotriva acestor vizite neanunțate în zilele de duminică.  Dar Daisy Queen nu se lăsa cu una, cu două. Acompaniase bătăile în ușă cu inelul metalic, cu soneria, iar ca să o ajute, Lady Bell începu să latre nervos. — Elles sont incroyables! Ce poate fi? ...Priveș...

   Capitolul 13 Un parizian născut în Dublin Somnul de două săptămâni al lui Anemo a durat de fapt mai puțin de o oră. Ar fi vrut să își pună gândurile în ordine, să găsească o logică întâmplărilor cu totul și cu totul incredibile și fantastice care intraseră în viața lui fără nicio avertizare, preaviz, ceva acolo care să-l pregătească pentru ceea ce avea să numească la un moment dat, aventura vieții lui. Poate că universul i-a dat până la urmă ceea ce a cerut de atâtea ori în febrilele lui căutări de inspirație. Poate tot amestecul ăsta de mitologie, istorie și magie nu e altceva decât răspunsul la cererile lui sau... e doar un vis, un coșmar din care se va trezi negreșit... Coborî în living, înfăşcă laptopul și se așeză direct pe covor pentru eventualitatea în care vor apărea blănoșii. Degetele lui tastau cu rapiditate: transformări în pisici, portaluri de transformare, divinizare a pisicilor, pisica albă, vrajă... Tot ceea ce găseau motoarele de căutare era citit rapid cu v...

  Capitolul 12 Gogo e un paria În dimineața zilei de 28 iunie, fiind duminică, Anemo se gândi că ora șapte nu e una chiar atât de matinală încât să nu își poată suna tatăl. I se părea că inima îi bate în gât dar, își scoase bicicleta statică in curtea din spate, își potrivi căștile telefonului în urechi și după ce pedală de două ori își sună tatăl.  Blănoșii asistau la această scenă aliniați frumos pe leagăn de parcă cineva le-ar fi cerut anume să stea atât de cuminți.  —În sfârșit îl sună! bombăni Mistral știind că Anemo e departe de zgardă deci nu îi intelege. —Taci Mistral, nu începe iar cu comentariile după cum îți e obiceiul ,îl dojeni Eol. Profesorul va veni probabil la noi și o să văd atunci cât ești tu de deștept și priceput la toate când vom avea conexiune deschisă cu el ! —Șș băieți ! Lăsați-mă să fiu atentă la Anemo ! Dacă din cauza voastră rămân pisică... —Dar viața de pisică e grozavă, domnișoara Remi ! Vreau să zic...Bize. Uită-te la mine ! Eu învăț tot m...

   Capitolul 11 solstiții și echinocții După două guri de tărie, Anemo își reveni în simțiri și se așeză pe mochetă, alături de blănoși, cu o mână pe blana pisicii albe pentru a păstra conexiunea deschisă.  — Agent 003,5, explică-mi și mie ce avem noi aici, că, dacă mă întrebi pe mine, este doar o mâzgăleală de-a lui tata. Eol își drese glasul pe care mai că-l pierduse de tot din cauza emoțiilor și spuse cu timbrul unui dascăl care explică învățăceilor: — Harta, copiată în grabă de către profesor pe această bucată brută de in, arată ca un plan secret, geometric și mistic în același timp, unde știința se îmbină cu magia felină a Egiptului Antic. Cercul Central (Trupul lui Nut): În mijlocul pânzei este trasat, dintr-o singură mișcare de cărbune, un cerc mare, ușor asimetric din cauza grabei. Acesta reprezintă pântecul zeiței cerului, Nut. În centrul exact al cercului se află un punct îngroșat: Ochiul lui Ra (Udjat), privirea felină care veghează axa timpului. Linia Soarelu...

Harta Capitolul 10 De la solstițiul de vară dinamica din casa vânturilor se schimbase complet. Liniștea, dulcea liniște specifică străzii noastre pitoreşti era dusă pe apa sâmbetei și viața lui Anemo devenise o înşiruire de vizite și apeluri inopinate din partea lui Arbaletă sau Trenci ,sau a distinsei Daisy Queen care își făcuse un obicei din a trece pe la el de câte ori își scotea prețioasa cățelușă, pe Lady Bell, la plimbare . Apoi mai era Fleur care nu era tocmai o pacoste dar se transformase într-un soi de editor aproape la fel se sâcâitor ca Arcibald și porumbeii lui Noel deveniți foarte gălăgioși acompaniaţi de lătratul lui Skye ; Aura Gale care îl suna dar îl și vizita zilnic ameninţându-l cu o nouă curățenie generală, ca la carte și inspirația care fugise undeva, Dumnezeu știe unde, în pofida orelor petrecute pe fotoliului din living în fața laptop-ului. Somnul nu se mai lipea de Anemo nici noapea nici ziua și ajunsese să aibă ditamai pungile sub ochi. Nici pentru blănoșii cas...

  Capitolul 9 Trenci a la Columbo Toate ar fi mers ca pe roate în Casa Vânturilor dacă astrele nu s-ar fi aliniat în așa fel încât Anemo să fie prezent cam tot timpul în living. Dintre toate locurile de scris, acum el alesese tocmai fotoliul recliner în spatele căruia blănoșii – sau mai bine zis Sirocco – ascunseseră rucsacul cu replici.  Mai întâi, el și Arcibald Peter Stone au avut o discuție lungă cât o zi de post în living: despre Remi, despre edituri, despre termene-limită, reviste, ședințe, rețeta de cafea a lui Anemo, vreme, tendințele literare... — Mon Dieu, ăștia doi vor ieși la pensie când termină discuția asta. Cum pot vorbi atât de mult? Eu chiar nu înțeleg! miorlăi Mistral. — Șșș, calmează-te, Mistral! Poate te aud. Încă nu știm sigur când ne înțeleg oamenii și când nu, încercă Eol să îl calmeze pe chat noir. Dar telefonul lui Arcibald începu să sune și acesta răspunse imediat:  — Da, eu sunt. Ce? Incredibil! Vin chiar acum. — Taci că pleacă! șopti Eol de su...

  Capitolul 8 Răpirea rucsacului     În timp ce Anemo si Arcibald discutau in bucătărie despre cât de, ...de negăsit este ea, Remi, Bise se apropie tiptil de cuierul încărcat mai ceva ca un pom de Crăciun pentru a-și face un plan de atac. Rucsacul nici măcar nu se mai vedea ...de fapt se vedea doar o curelușă , o bucată din curelușă . Suficient pentru privirea ageră a unei pisici de Angora.  " Ca să pot elibera rucsacul, trebuie să ajung acolo sus ! Ca să ajung acolo sus ,deasupra cuierului trebuie să fac un salt îndrăzneț, să îmi iau avânt, așa, să îmi iau...voi urca scările și de acolo sigur ajung în vârf. Slavă Cerului că mai pot să gândesc!"  Elegantă și agilă ca o adevărată felină, Remi urcă vreo șapte trepte ,făcu saltul de câteva ori doar în gând apoi își luă avânt și dintr-o săritură ateriză exact pe vârful cuierului pom, făcându-l să se clatine, dar numai puțin.  " Oh, am aterizat cu bine, sa-mi trag sufletul mai întâi. Dar ce de boarfe a îngh...

Capitolul 7 Instincte feline  "Da, ei nu "empafizează" cu asemenea fete... de fapt ei nu empatizează cu niciun fel de fete... doar că nu recunosc. Las' că mă descurc eu și singură. Am de gând să văd ce e în rucsacul acela... poate mai există o zgardă care mă transformă la loc... poate reușesc cumva să deschid portalul ăla. Bise se ghemuise pe unul din fotoliile de piele neagră din living și gândea departe de ceilalți blănoși care erau supărați pe ea pentru o glumă "E plictisitor să vegetez aici de una singură... măcar să citesc ceva. Cred că știu unde își ascunde Eol câte o carte pentru citit și cred că are o carte de poezii..." Atât canapeaua, cât și fotoliile din casa lui Anemo au un fel de buzunare la spate care se închid cu scai. Nu o dată în aceste buzunare au apărut obiectele dispărute din casă... chei, telecomandă, pixuri, portofel și multe altele. Deci a noastră Remi se ridică elegant pe cele patru lăbuțe, sări în spatele fotoliului și verifică buzu...

  Capitolul 6 Pijamale cu oi  Răpirea unui rucsac de pe un cuier-pom nu e o misiune tocmai ușoară, mai ales când peste respectivul rucsac au fost așezate haine. În dimineața aceea, în holul din Casa Vânturilor, echipajul nostru blănos se grupase la poalele cuierului, măsurându-l din priviri aidoma unor alpiniști înaintea escaladării unui masiv muntos important. — Ei, ce facem acu’? întrebă pisica albă. — Rucsacul ăla e atât de acoperit că riscăm să fim prinși sub avalanșă dacă îl „răpim”, ma chérie. Poate ar trebui să așteptăm un moment mai prielnic... Poate vine doamna Aura și face ordine sau poate vine ploaia și Anemo mai ia din pelerinele alea.. — Crezi? — Domnișoara Remi... adică Bise, acuma că ai nume de vânt, de ce nu îți iei o zi de vacanță? Mergem în curte și eu pot să te învăț să vânezi... Sunt un vânător foarte bun. Mistral, care tocmai își luase privirile de la cuier pentru a-și studia perfecțiunea ghearelor, interveni imediat: — Nu-l crede! N-a vânat niciodată altc...

  Căutări și cercetare Capitolul 5    În timpul verii, noaptea nu e niciodată prea neagră pe insulă, mai ales dacă cerul e senin și mai ales pentru ochii blănoșilor noștri. Remi, cea proaspăt devenită Bise, tocmai descoperea cât de familiară e dintr-o dată cu toate giumbușlucurile feline, cu joaca lui Sirocco și lenea aristocrată a lui Mistral, cu vânătoarea de umbre, de mingi, de papuci de casă sau de creioane roase de către Eol sau chiar de către Anemo în stările lui de creație febrile. Toate acestea și multe altele adunate însemnau pentru ea o experiență unică, extraordinară, fantastică, doar că în noaptea de care eu tocmai vă spun planurile erau altele și echipajul blănos trebuia să acționeze perfect, sincronizat, ca la carte. —Pss, Eol, treci la cârmă! chemă cu voce șoptită pisica albă, doar că Sirocco, ca Sirocco, se entuziasmă imediat, de parcă urmau să se îmbarce pe un vas cum numai în filme mai sunt. —Mergem ca pirații pe vreo corabie? —Nu chiar, piciule, îl lini...

Pisicuța se numește Bise  Capitolul 4  În bucătăria Casei Vânturilor, tensiunea se putea tăia cu cuțitul. Anemo se plimba agitat, cu picioarele goale pe gresia rece, pierdut în gânduri, când telefonul din buzunar îi vibră scurt. Primise o notificare . Nu apucă însă nici să deblocheze ecranul, nici să vadă mesajul salvator trimis în secret de blănoși, pentru că inelul de bronz în formă de leu de pe ușa din față începu să bată violent. —Vin acu' ! Răbdare, că nu vin turcii ! —Ești sigur că nu vin ? răspunse Frost imediat ce i se deschise. Ai vazut ce e aici la voi ? El tocmai reușise cu greu să ajungă la ușă, transpirat și iritat sub trenciul lui lung. Din cauza haosului creat de reporteri, care blocaseră complet accesul pe Ether Drive cu mașini de transmisie și trepiede, detectivul fusese nevoit să își parcheze automobilul tocmai în celălalt capăt al străzii. Bătrânul lui Peugeot 403 Sedan, de o culoare crem demodată și mătuită de timp, rămăsese blocat la intersecție, cu moto...

   Capitolul 3 Afișe la dublu Pe mocheta din living, Sirocco, cel care era atât de plin de energie mereu, zăcea ca un alergător de maraton după ce a trecut linia de sosire. — Știi, Eol, stomacul meu crede că cineva mi-a tăiat gâtul și strigă după ajutor, dar eu nu am putere nici măcar să mănânc. — Cum așa, piciule? Pe unde ați fost să puneți afișe? întrebă Mistral. — Peeeste tot! Dom'șoara Remi e pe toți stâlpii... la dublu. — Adică? Cum sunt eu la dublu? șopti Remi, parcă temându-se să nu fie auzită de oameni. — Pe o parte scriitoarea de succes dispărută și pe alta pisica de rasă Angora găsită... — Mon Dieu! Să mă ciupească cineva! Mistral se simțea el însuși sleit de puteri, cu toate că el nu ieșise din casă. După plecarea umanilor la lipit de afișe, ei, blănoșii rămași acasă, au încercat să profite de telefonul celular al scriitoarei, dar... acesta se descarcase. Acum era nevoie de altă „misiune imposibilă” pentru a încărca bateria telefonului fără ca cei mari să bage de se...