Capitolul 11
După două guri de tărie, Anemo își reveni în simțiri și se așeză pe mochetă, alături de blănoși, cu o mână pe blana pisicii albe pentru a păstra conexiunea deschisă.
— Agent 003,5, explică-mi și mie ce avem noi aici, că, dacă mă întrebi pe mine, este doar o mâzgăleală de-a lui tata.
Eol își drese glasul pe care mai că-l pierduse de tot din cauza emoțiilor și spuse cu timbrul unui dascăl care explică învățăceilor:
— Harta, copiată în grabă de către profesor pe această bucată brută de in, arată ca un plan secret, geometric și mistic în același timp, unde știința se îmbină cu magia felină a Egiptului Antic. Cercul Central (Trupul lui Nut): În mijlocul pânzei este trasat, dintr-o singură mișcare de cărbune, un cerc mare, ușor asimetric din cauza grabei. Acesta reprezintă pântecul zeiței cerului, Nut. În centrul exact al cercului se află un punct îngroșat: Ochiul lui Ra (Udjat), privirea felină care veghează axa timpului. Linia Soarelui: O linie subțire de creion grafit taie cercul în patru, marcând axele cardinale. Pe această linie, profesorul a schițat rapid mici semne care indică sensul în care se mișcă energia anului. Solstițiul de Vară (Sudul - Sus): Este o pată violentă, aproape neagră, de cărbune ars. Profesorul a apăsat atât de tare, încât a zgâriat inul, desenând flăcări haotice și profilul deșirat, furios, al unei leoaice (Sekhmet). De aici a pornit dezechilibrul din casă. Echinocțiul de Toamnă (Vestul - Stânga): Este zona cea mai curată și studiată de pe pânză. Cu un creion bine ascuțit, profesorul a desenat două linii verticale perfecte, ca un portal, și silueta elegantă, suplă, a unui ghepard (Zeița Mafdet). Lângă ea este schițată o balanță fină, iar peste acest punct pisicile au așezat Ochiul lui Horus. Porțile de Est și Nord (Primăvara și Iarna): Sunt doar schițate schematic, abia vizibile. O formă mică de pisică domestică în Est (Bastet) și un vortex întunecat, circular, din cărbune șters cu degetul în Nord, reprezentând noaptea solstițiului de iarnă. Hieroglifele și traducerile scrise de profesor pe marginile pânzei, printre simboluri egiptene desenate rapid, sunt probabil cheia de citire a hărții. Lângă Portalul de Vară (Sekhmet): Sub hieroglifa soarelui arzător (Ra), scrie cu litere mărunte: *„Glasul leoaicei urlă în amiază, zeii simt punctul de fierbere al lumii de apoi. Ziua cea lungă e un nou început”*.
— Oprește-te un pic. Simt că-mi vâjâie capul! Înțelege cineva cu adevărat cuvintele astea?
— Eu nu, milord, spuse Mistral pe un ton serios și cu toată sinceritatea. Dar știu că Remi s-a transformat în pisică în ziua solstițiului, în momentul în care a găsit colierul... mă rog, zgarda celor două ceruri. A găsit zgarda aici, în curte, nu în Egipt, nu în cine știe ce punct sacru din universul ăsta mare. Zgarda fusese pierdută de Sirocco de mai bine de două săptămâni. Nu i-a simțit nimeni lipsa, n-a căutat-o nimeni și nimănui nu i-a sărit în ochi de acolo de unde era agățată de puștiulică.
— Domnișoara Remi, eu cred că bizbizul ăsta te aștepta pe tine. Doar ce ai apărut tu și ți-a făcut cu ochiul, completă Sirocco.
— Și ce-mi spui despre codul de deblocare de șase cifre? Asta cum o explici, *mon cher* Eol?
— Cum adică, despre ce cod vorbiți? întrebă Anemo în sinea lui, încă nesigur dacă această realitate e cea reală sau se află doar în visul lui.
— Domnișoara Remi are codul de deblocare al ecranului exact data solstițiului.
— Păi...
— Exact, codul ei de șase cifre este ca o premoniție... o anomalie, iar aceste cifre reprezintă data solstițiului: ziua, luna, anul... în formatul ăsta, comentă sec Mistral. Ai tot dreptul să te doară capul.
— Mai vreți să vă citesc harta sau mergem la culcare? îi întrerupse Eol, supărat.
— Scuze, șoricelule! Spune mai departe!
— „Lângă Portalul de Toamnă (Mafdet - 23 septembrie): Sub simbolul balanței (Ma'at) și al sfeșnicului sacru, profesorul a subliniat de trei ori traducerea: *»Aici se măsoară ziua cu noaptea. La echinocțiu, umbra și lumina sunt egale. Clipa în care ce s-a schimbat redevine ce-a fost ...dacă o pierzi vezi-ṭi de tors"
Remi-Bise își incordă spinarea ,se ridică și făcu câțiva pași pe hartă.
—Pe mine mă ia cu frig ! Dacă ratez momentul rămân pisică pentru totdeauna ?!
Anemo ,brusc deconectat de la "conferință " protestā imediat :
—Dacă vreți ajutorul meu, trebuie să rămân conectat cu zgarda buclucaşă ! Nu te indeparta ! Și cu o mână ocupată aduse imediat pe pesica cea albă aproape de el .Spune Eol !
— Lângă Ochiul central din mijlocul hărții, mai este o notă explicativă:
»Timpul și spațiul nu sunt o linie dreaptă, ci un cerc etern. Universul se rotește ca o roată cu patru spițe. Există patru porți anuale prin care poți călători între lumi și îți poți schimba forma. Fiecare poartă se deschide pentru exact 24 de ore, de la un răsărit la altul. Introducerea cifrelor sacre în inima porții deschide lacătul timpului. Dacă ratezi cele 24 de ore, ușa se trântește și forma îți rămâne blocată până la următoarea rotație.«
Remi-Bise scoase un mieunut prelung și plin de spaimă. Anemo simți prin blana ei albă cum inima scriitoarei începuse să bată ca un ceasornic gata să explodeze. O autoare de bestselleruri, blocată în blană și mustăți!
— Patru porți magice? mormăi Anemo, încercând să-și adune gândurile de bărbat în toată firea, la cei treizeci de ani ai săi. Eol, traduci, te rog, din egipteana asta veche? Și ce legătură are asta cu codul ei de deblocare?
— Are o legătură matematică perfectă! explică Eol, desenând cu lăpuța de șoarece un cerc în aer, deasupra hărții. Timpul se învârte în cerc, iar codul ei de șase cifre, 210626, reprezintă exact data de 21 iunie — ziua în care s-a deschis prima poartă de 24 de ore, iar ea a trecut prin ea... devenind pisică. Cifrele acelea sunt o coordonată temporală, nu doar o parolă de ecran! Dar suntem deja în 28 iunie, deci roata timpului s-a mișcat mai departe. Cronologic, următoarea spiță a cercului este Poarta de Vest: Echinocțiul de Toamnă.
— Mon Dieu, și ce ar trebui să facem la Echinocțiul de Toamnă ca domnișoara să-și recapete silueta de felină... pardon, de femeie? întrebă Mistral, lingându-și elegant o lăpuță neagră, cu un aer aristocratic, de parcă tocmai s-ar fi plimbat pe bulevardele Parisului.
— Aici e marea problemă, zise Eol, sprijinindu-și boticul de șoarece de bibliotecă pe pânza de in. Profesorul a scris clar că porțile cercului cer un echilibru perfect. Pe 23 septembrie, în acele 24 de ore magice, Remi ar trebui să se afle față în față cu zgarda geamănă.
— Care zgardă geamănă?! tresări Anemo.
— Cea aflată sub pază strictă, în vitrina principală de la Muzeul de Antichități din Cairo, Egipt! spuse Eol cu un suspin greu. Doar în acea zi, cele două zgărzi deschid portalul de metamorfoză.
În cameră se așternu o tăcere mormântală. Remi-Bise își privi lăpuțele albe. Erau la sfârșitul lui iunie. Chiar dacă mai aveau la dispoziție aproape trei luni până în septembrie, cum ar fi putut o pisică și un scriitor aiurit să dea de capăt acestei probleme ?
— Da-dacă pierdem fereastra...adică dacă domnișoara Remi pierde fereastra rămâne pisică ca și noi ?
— Ah, quelle catastrophe! Are dreptate roșcatul, completă Mistral, dându-și ochii peste cap. Bise pisica are nevoie de pașaport și de cip ...
— Trebuie neapărat să îl sun pe tata ! Numai el ne poate descurca !Numai el ne poate duce la zgarda geamănă!
—Mergem toți la Cairo ? Întrebă Sirocco entuziasmat . Abia aștept !
— Nu te ambala piciule ! Noi nu mergem nicăieri, doar ei și profesorul Simoon . îl calmă imediat Mistral ,neputându-se abține. Apoi cu un suspin lung părăsi "ședința " pentru a se așeza pe pervaz și a privi cerul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu