Cronicile din Ether Drive

 context_istoric": {     "perioada": "Regatul Nou (Egiptul Antic)",     "epoca": "Epoca Amarna (aprox. 1350 î.Hr.)",     "detalii_politice": "O perioadă de aur, dar extrem de instabilă. Tensiuni religioase uriașe între vechea castă a preoților și linia regală legitimă."   },      "personaje_cheie": {     "remi_bise": "Femeia rațională blocată în trupul pisicii albe El-Beyda. Ea este călăuza spirituală.",     "demir": "Băiatul pierdut în fluxul timpului, captiv în Egiptul Antic dintr-o dorință nesăbuită de salvare.",     "samir": "Fratele lui Demir. Ghidul lui Remi prin Cairo de azi, băiatul cu ochi căprui și sclipiri hipnotice.",     "shehrazad": "Bunica din Cairo. Călătoare în timp prin porțile-oglinzi și fostă colegă de facultate cu Profesorul.",     "akhenaton": "Faraonul legitim al Egiptului, ucis în secret prin ot...

 Capitolul 3 El-Beyda  Remi trăia un sentiment ciudat, contradictoriu și greu de înțeles pentru oricine din lumea asta care duce o viață normală ghidată de o rutină destul de strictă și monotonă. În mintea ei ea era încă femeia rațională. Dar, pe de altă parte ,pisica albă al cărei trup îl purta avea propriul raționament. A urma un băiețel uscățivc, cu pielea măslinie, abia întâlnit pe străduțele labirintice dintr-un oraș în care pășea pentru prima dată făcea parte din acest raționament.  —Îți mulțumesc, Cea Albă ! El-Beyda! În limba noastră... —De ce înțeleg limba voastră? îl întrerupse Remi cu o voce calmă, fără urmă de panică.  — Este zgarda, dar nu numai asta, șopti băiatu Maktub ! —Așa a fost scris! Îl ingână Remi dovedind încă o dată, doar pentru sine că înțelege acea limbă, așa dintr-o dată.  —În scrieri , ea se numește Samatein.  —Zgarda Celor Două Ceruri , îngână din nou pisica albă.  —Numele meu este Samir, El-Beyda . —Samir... însoțitorul...

  Capitolul 2 Dureri de burtă și apeluri pierdute În vreme ce echipa din Cairo formată din profesor , Anemo și Remi-Bise făcea tot ce îi stătea în putință pentru a face față tuturor obstacolelor apărute în calea ei, echipa de blănoși din Irlanda se străduia să păstreze legătura cu ea fie telefonic fie prin facetime . Fleor venea zilnic ,imediat după școală, le umplea bolurile blănoșilor cu bobițe și sunau de pe telefonul lui Remi , pentru că nu-i așa Fleur avea doar 7 ani și părinții fetei nu erau de părere că ar trebui un telefon celular la vârsta ei.  Joi , 24 septembrie, Fleur alergă înspre casă după ore cu sufletul la gură. Intră mai întâi in propria casă unde își abandonă ghiozdanul în holul de la intrare apoi luă de pe cuier cheia casei lui Anemo și o zbughi nerăbdătoare strigând un . —Eu am plecat să hrănesc pisicile ! mamei sau tatălui, oricui era acasă și ar fi putut să o audă.  În Casa Vânturilor era așteptată de blănoși care erau și ei nerăbdători.  —Haid...

 CAPITOLUL 1: ORAȘUL CARE NU DOARME NICIODATĂ Profesorul Simoon și Anemo dormeau adânc, căzuseră ca secerați, fiul pe canapea și tatăl pe fotoliu. Sforăitul lor, un cor în canon, nici foarte mărunt, nici foarte zgomotos, în mod normal nu ar fi deranjat-o pe Remi, dar acum, încă în corpul ei de pisică de Angora, nu putea pune geană pe geană.  Aerul din vechiul apartament din Cairo era încă fierbinte și greu, înțesat de arome de ceai, de mirodenii și de miros de asfalt, de combustibil și de praf. Zidurile groase se hrăniseră toată ziua cu dogoarea soarelui, iar acum expirau acea zăpușeală greu de suportat, mai ales pentru niște oameni care trăiseră toată viața pe o insulă de smarald, unde canicula nu fusese niciodată o problemă. Iar pentru o pisică de Angora, în blana ei lungă și pufoasă, era un adevărat coșmar. Remi se mută pe podeaua de mozaic, sperând că piatra e mai rece, dar somnul nu venea, iar prin fereastra deschisă, orașul care nu doarme niciodată o atrăgea ca un magnet...

  Epilog Dupa tot calvarul eșecului, cei doi Gale au adormit buștean, secerați de un amestec greu de epuizare, praf de deșert și deznădejde. Toată logica, actele și diplomația la nivel înalt eșuaseră în fața unei vitrine din Tahrir pentru doar douăzeci de secunde.  Trezirea veni brusc, mult prea devreme, spartă de un sunet strident care nu avea nicio legătură cu liniștea de acasă. Undeva, pe un balcon din apropiere sau în curtea interioară a clădirii din Zamalek, un cocoș egiptean își striga repetat salutul către soarele care abia mijea, acoperind parțial primele claxoane ale orașului. Anemo tresări și deschise ochii, simțindu-și spatele înțepenit. Adormise îmbrăcat, pe canapeaua veche din sufragerie. Profesorul Simoon se ridică și el de pe fotoliu, trecându-și o mână obosită peste chip, în timp ce ventilatorul de tavan continua să se învârtă leneș deasupra lor, mișcând aerul cald. Pe masa de cedru, ecranul laptopului lui Anemo rămăsese aprins toată noaptea, luminând palid în ...

  Capitolul 28 Fereastra mistică de douăzeci și patru de ore a Echinocțiului de Toamnă începuse să ticăie încă de la miezul nopții, dar pentru Remi-Bise, primele douăzeci și unu de ore se scurseseră într-un coșmar birocratic de un absurd desăvârșit. În biroul veterinar din Terminalul 3 al Aeroportului Internațional din Cairo, aerul condiționat abia dacă făcea față căldurii de afară. Încăperea mirosea strident a cafea turcească cu cardamom, a tutun ieftin și a hârtie veche. Un funcționar egiptean cu mustață deasă și ochelari prinși cu șnur le repetase același refren exasperant încă de la prima oră a dimineții: „Sistemul electronic al Ministerului Agriculturii este blocat. Reveniți după rugăciunea de prânz.” Apoi fusese nevoie de o taxă specială ce se putea plăti doar la Terminalul 1, urmată de o ștampilă lipsă pe copia legalizată a certificatului antirabic din Irlanda.  Din interiorul cuștii de plastic, Remi simțea cum inima îi bate în ritm de tobă. Dar mai presus de panică, o ...

  Capitolul 27 Zborul se transformă in zgomot de fond pentru Remi-Bise si chiar dacă nu reuși să adoarmă era liniștita, cu gândurile ei despre viață despre ce-a fost și ce avea să urmeze, de acolo de jos realiză că atât Anemo cât și profesorul adormiseră. Frost obosit de la atâtea emoții venite de-a valma adormise și el generând un sforăit destul de egal. Când roțile Airbusului loviră în sfârșit pista Aeroportului Internațional din Cairo, Remi rasuflă lung luând o gură mare de aer .Urechile îi erau din nou înfundate dar cel puțin coșmarul la altitudine se terminase.  "Acum e acum", gândi ea în secunda în în care ușile masive ale avionului se deschiseră. Un val de aer fierbinte, dens și greu, îi lovi direct în față de parcă ar fi vrut să îi împingă înapoi pe culoarul aglomerat al avionului. Trecerea de la aerul condiționat la cele treizeci și cinci de grade din Cairo o făcu pe Remi să răsufle tot mai greu în cușca ei de plastic de parcă nu-i ajungea aerul , asemeni asmaticilo...

  Capitolul 26 Avionul celor de la EgyptAir, un Airbus A320neo modern, arăta impresionant încă de pe pistă. Pe coada sa uriașă de un albastru închis trona Ochiul lui Horus, desenat în linii mari, albe și aurii — simbolul antic al protecției, care acum părea să vegheze asupra zborului lor direct spre Cairo.  Interiorul cabinei emana o eleganță sobră, cu scaune tapițate în piele ecologică gri-albăstruie și ecrane individuale încorporate în tetiere. Pentru Anemo și Simoon, faptul că aveau locurile pe rândul patru, destul de în față, a fost o primă victorie. Însă adevărata binecuvântare fu descoperirea că locul din mijloc, dintre ei, rămăsese complet gol. — Avem spațiu, șopti Anemo, așezând cu grijă cușca de plastic pe podea, exact sub scaunul din fața lui.  Din interiorul cutiei, Remi-Bise scoase un oftat lung. Aerul condiționat din avion începuse deja să bage un curent rece care îi mișca mustățile, iar spațiul strâmt o făcea să se simtă ca o prizonieră. Își lipi nasul roz d...

  Capitolul 25 În seara zilei de luni, șapte septembrie, Anemo trecu pe la numărul 42, casa părinților lui, pentru a-și lua rămas bun de la Aura. Ea nu cunoștea adevăratul motiv al plecării în Egipt și așa trebuia să rămână. Anemo mergea cu tatăl său pentru a lucra la noua sa carte... nimic mai mult. — Nu e nevoie să ne duci tu la aeroport, mamă. Noi suntem băieți mari și ne descurcăm, glumi el. Te-aș fi rugat pe tine să ai grijă de blănoși în lipsa mea, dar deja Fleur s-a oferit și este foarte încântată. O știi... cu atitudinea ei de bătrânică, s-ar supăra dacă nu aș lăsa-o pe ea responsabilă cu bunăstarea blănoșilor.  — Îmi va fi dor de tine, fiule. Tatăl tău m-a obișnuit deja cu plecările lui, dar tu, tu erai mereu prezent, la doar câteva case distanță.  S-au îmbrățișat, iar Anemo s-a întors la casa lui, cea plină de freamăt, în care aerul părea încărcat de electricitate statică ca înaintea unei furtuni. Mai erau doar două săptămâni și un pic până la echinoctiul de toa...

  Capitolul 24 Soneria de la intrare începu să zbârnâie cu încăpățânare, spărgând liniștea din grădină.  — Eu merg să deschid, hai să luăm o pauză, zise Anemo, lăsând hărțile pe masa de sticlă și intrând în casă pentru a ajunge la ușa din față. În pragul ușii, cu nelipsitul său pardesiu ușor șifonat în ciuda vremii calde de început de toamnă, domnul Daniel Frost, alias Trenci, își potrivi pălăria pe cap și zâmbi cu subînțeles, exact ca idolul său de pe vremuri, locotenentul Columbo.  — Domnule Anemo Gale, mă scuzați că vă deranjez așa, pe nepusă masă! spuse detectivul Daniel Frost, aruncând o privire rapidă, de profesionist, prin holul casei. Știu că sunteți un om ocupat cu scrisul... — Domnule detectiv! îl întâmpină Anemo, încercând să pară cât mai relaxat. Cu ce vă pot ajuta? V-a contactat din nou doamna Anna Storm?  — O, nu, nu! Doamna Storm s-a liniștit complet după ce a primit câteva mesaje și e-mailuri de la fiica sa, zise Trenci, făcând un gest fluturat cu mân...

  Capitolul 23 A fost o vară plină pentru locuitorii de pe Ether Drive.  1.Daisy Queen a fost o gazdă de nota zece pentru Clubul de carte al comunității unde au descoperit împreună o autoare nouă dar și poezia dragii lor Remi Storm care din păcate nu a putut fi prezentă fiind plecată în Egipt. Anemo a promis că îi va ține la curent cu mersul Cronicilor și chiar a promis că va găzdui el însuși Clubul de carte într-un viitor...nu foarte îndepărtat.  2. Fleur are genunchii mai puțin juliṭi dar a ajuns să negocieze cu Arcibald Peter Stone aproape zilnic câte ceva ba chiar l-a îmbrobodit pe acesta să publice două povești scrise chiar de ea, alături de alte povești scrise de copii .Adevărul e că Fleur era de acum o mică vedetă și era fericită că începe școala.  3. Noel a fost ocupat cu porumbeii lui campioni și cu Skye. Gogo și-a cerut în cele din urmă scuze cățelușei și a promis că nu mai pune gura pe fructe suspecte cu alcool . 4. Un anume taximetrist din cartier a deve...

 Capitolul 22 Nimic nu trece mai repede decât vacanța de vară chiar și atunci când vara  e una irlandeza și poate aduna toate anotimpurile într-o singură zi. Fleur lipsite doar pentru o săptămână din Casa Vânturilor fiind plecată cu părinții într-una din țările cu adevărat calde alături de părinții ei și la câteva minute după ajungerea acasă era deja cocoțată pe gardul lui Anemo să se pună la curent cu toate noutățile.  —Bună ziua lume ! V-a fost dor de mine ? În curtea lui Anemo cu ajutorul mâinilor îndemanatice ale tatălui său, Simoon tocmai se făcuse o îmbunătățire cu adevărat utilă. În locul umbrelei de grădină ( mai exact ,in locul celei de-a unsprezece umbrelă de grădină ucisă de vânt) construise o pergolă atașată de casă. Aceasta făcea acum pedalatul lui Anemo pe bicicleta statică posibil pe orice vreme și masa de sticlă îi avea pe cei ai casei punând lumea la cale in jurul ei suportând hărți, schițe, laptop sau tomuri de cărți despre mitologia lumii. —Ai venit mo...

 Capitolul 21 Pe masa din bucătărie, pizza cea uriașă era pe terminate iar Anemo tocmai se gândea să își ia o pauză de la planurile pentru Egipt pentru a se bucura de o seară petrecută în familie când ţârâitul strident al telefonului Aurei îl trezi la realitate.  Femeia răspunse imediat, cu calm și un zâmbet de mulțumire pe față dar mimica feței ei se schimbă aproape instant . — Cum adică la Urgențe?! Da, desigur... vin imediat! CCU, ați spus? Terapia Intensivă Coronariană ? O, Dumnezeule, vin acum! Aura închise telefonul cu degetele tremurânde dar, fără a se precipita, își luă poșeta înntr-o mână și cheile mașinii în cealaltă și le spuse alor ei cu o voce reținută: — Trebuie să plec imediat! Ochii ei erau scăldaţi în lacrimi   Daisy... biata Daisy! A vrut să fie în formă maximă pentru clubul de carte care urmează să se țină la ea acasă și s-a apucat brusc de alergat. Știți bine că e mai durdulie... a făcut un efort mult mai mare decât putea duce și a fost internată ...

 Capitolul 20 Aura așezase pizza cea uriașă pe masa din bucatarie și pe toți cei umani în jurul ei. —Fiule, de data aceasta noi ne-am autoinvitat la tine la cină dar am vrut să fiu sigură că avem ce mânca, spuse ea zâmbindu-i matern lui Anemo. Asta a venit un drogat doar că am uitat să schimb adresa din aplicație și a venit la 42. —Chiar aveam poftă de pizza draga mea, spuse profesorul Simoon dar văd că blănoșii rămân preferații tăi, pentru ei ai gătit ficat. Blănoșii, la câțiva pasi mai încolo înfulecau ficat de vită de data aceasta gătit fără ceapă, anume pentru ei. Anemo îi măsură din priviri pe fiecare în parte și pentru ca nu se putea abține din a face o glumă, adăugă: —Scumpa mea mamă și dragostea ei pentru blănoșii mei ! Dacă tot ții atât de mult la ei, ce ai zice dacă ți i-aș lăsa in grijă pentru o vreme...nu chiar acum, în septembrie. Dar Aura nici nu apucă să răspundă că Mistral, cel mai gurmand dintre blănoși, își îndreptă spinarea adoptând o postură demnă de un podium...

 Capitolul 19 O ploaie de vară tocmai spălase Ether Drive și zgomotul de fundal al autostrăzii era acum îmbogățit cu un ciripit vesel care venea parcă de peste tot. Prin fereastra deschisă a livingului din Casa Vânturilor, aerul ozonat părea că este terapia perfectă pentru revenirea în simțiri a pisicii albe. Din bucătărie se auzeau voci bărbătești destul de asemănătoare ca timbru, dar, lângă fotoliul recliner, în fața lui Remi, pe mocheta cea groasă și pufoasă, blănoșii casei formaseră un semicerc, dacă vă puteți imagina un semicerc format dintr-un motan negru, un pisoi roșcat și un șoricel așezat strategic în spatele unei perechi de ochelari de-a lui Anemo. — Te... te-ai trezit, domnișoară Remi! Te simți mai bine? întrebă Sirocco imediat ce văzu că pisica albă deschise ochii. Remi îi măsură pe cei trei din priviri și se opri asupra lui Eol, care tremura abia perceptibil. — Eol? Sunt tot eu, de ce tremuri și... ce faci în spatele ochelarilor? Șoricelul își trecu o lăbuță peste fru...