Capitolul 20
Aura așezase pizza cea uriașă pe masa din bucatarie și pe toți cei umani în jurul ei.
—Fiule, de data aceasta noi ne-am autoinvitat la tine la cină dar am vrut să fiu sigură că avem ce mânca, spuse ea zâmbindu-i matern lui Anemo. Asta a venit un drogat doar că am uitat să schimb adresa din aplicație și a venit la 42.
—Chiar aveam poftă de pizza draga mea, spuse profesorul Simoon dar văd că blănoșii rămân preferații tăi, pentru ei ai gătit ficat.
Blănoșii, la câțiva pasi mai încolo înfulecau ficat de vită de data aceasta gătit fără ceapă, anume pentru ei.
Anemo îi măsură din priviri pe fiecare în parte și pentru ca nu se putea abține din a face o glumă, adăugă:
—Scumpa mea mamă și dragostea ei pentru blănoșii mei ! Dacă tot ții atât de mult la ei, ce ai zice dacă ți i-aș lăsa in grijă pentru o vreme...nu chiar acum, în septembrie.
Dar Aura nici nu apucă să răspundă că Mistral, cel mai gurmand dintre blănoși, își îndreptă spinarea adoptând o postură demnă de un podium felin și părăsi încăperea adresendu-se moțatei , fiind singura care îl putea înțelege fără a fi în contact cu zgarda .
—Te rog să îi amintești lui Anemo că eu nu am uitat cine a găsit porecla Durga pentru doamna Aura , ai fost și tu de față atunci moțato dar te prefaci că ai uitat ! Pot aranja un e-mail sau un mesaj prin care o rog să îl ajute cu o curățenie generală! Atât am avut de spus !
Moțata tocmai luase o mușcături mare din felia ei de pizza și se alesese cu o mustață roșie dar nu la nas, ci în colțurile gurii. Ea se ridică în picioare pentru a ajunge la urechea lui Anemo și îi șopti mesajul lui Mistral.
Anemo simți cum îi îngheață zâmbetul pe buze, în timp ce își mută privirea de pe Fleur — care încerca din răsputeri să nu pufnească în râs cu gura plină de pizza — spre ușa prin care Mistral tocmai ieșise cu o demnitate de rege jignit.
Amenințarea motanului negru cu „o curățenie generală” orchestrată de mama lui era mai eficientă decât orice avertisment oficial de la editură.
Doamna Aura nu observă însă nimic din complotul șoptit de la marginea mesei. Își împreună mâinile, cu ochii strălucind de o bucurie sinceră și curată:
— O, fiule, dar ce idee minunată! Chiar mă gândeam că în septembrie se eliberează programul de la clubul de lectură. Vă dați seama ce bine o să ne simțim? O să le rearanjez culcușurile în salonul mare, chiar lângă vitrina cu porțelanuri de Meissen, ca să aibă lumină bună la siestă!
La auzul cuvântului „vitrină”, Sirocco înlemni cu o bucățică de ficat în colțul gurii. Înghiți cu noduri, își coborî codița și, cu pași nesiguri, părăsi și el bucătăria, îndreptându-se în grabă spre living. Avea nevoie urgentă de o strategie de criză alături de Mistral.
Anemo se îngălbeni la față, realizând că gluma lui nevinovată declanșase un dublu dezastru: o promisiune fermă din partea mamei și o revoltă felină gata să-i distrugă liniștea. Profitând de faptul că profesorul Simoon începuse să-i explice Aurei detaliile logistice ale unei pizza comandate greșit, Anemo se aplecă spre fetiță și îi șopti la ureche, cu o voce plină de disperare:
— Fleur, te rog eu mult, mergi repede în living după ei! Îmbunează-i cum știi tu mai bine. Spune-le că a fost doar o glumă proastă, că nu-i dă nimeni nicăieri și, mai ales... spune-i lui Mistral că nu-mi doresc sub nicio formă o nouă curățenie generală! Salvatorule, baza e în tine!
Fleur își șterse repede mustața roșie de sos cu un șervețel, îi aruncă lui Anemo o privire complice de agent secret și se furișă afară din bucătărie, îndreptându-se spre cei doi răzvrătiți cu blană , în același timp cu pisica albă Bise care își terminase în tihnă savuroasa cină.
*
Avându-i pe Fleur și pe Aeolus în mijlocul lor, blănoșii discutau în living, pe covor, despre glumele nesărate ale lui Anemo și despre șantajul lui Mistral. Bise ținu să îi liniștească:
— După cum v-a spus deja Fleur, nu vă trimite nimeni în casa Aurei! A fost doar o glumă. Dacă ar putea, v-ar lua pe toți în Egipt, dar știți și voi că nu se poate. Hai mai bine să ne pună Fleur un film!
Fleur luă telecomanda de pe măsuța de cafea și se reașeză pe covor, lângă blănoși.
— Bună idee! zise ea. La ce ne uităm?
Mistral, Sirocco și Aeolus răspunseră imediat în cor... un cor ciudat și nearmonizat:
— Parisul vesel !
— Contele de Monte Cristo!
— Tom și Jerry!
Acum, care a cui preferință a fost... vă las pe voi să ghiciți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu