Capitolul 21
Pe masa din bucătărie, pizza cea uriașă era pe terminate iar Anemo tocmai se gândea să își ia o pauză de la planurile pentru Egipt pentru a se bucura de o seară petrecută în familie când ţârâitul strident al telefonului Aurei îl trezi la realitate.
Femeia răspunse imediat, cu calm și un zâmbet de mulțumire pe față dar mimica feței ei se schimbă aproape instant .
— Cum adică la Urgențe?! Da, desigur... vin imediat! CCU, ați spus? Terapia Intensivă Coronariană ? O, Dumnezeule, vin acum!
Aura închise telefonul cu degetele tremurânde dar, fără a se precipita, își luă poșeta înntr-o mână și cheile mașinii în cealaltă și le spuse alor ei cu o voce reținută:
— Trebuie să plec imediat! Ochii ei erau scăldaţi în lacrimi
Daisy... biata Daisy! A vrut să fie în formă maximă pentru clubul de carte care urmează să se țină la ea acasă și s-a apucat brusc de alergat. Știți bine că e mai durdulie... a făcut un efort mult mai mare decât putea duce și a fost internată de urgență la CCU! Dar problema e că nu pot veni singură înapoi. Va trebui să o aduc aici pe Lady Bell, micuța ei Lavapoo parfumat. Nu o pot lăsa singură în casa aceea mare! Anemo, fii pregătit, o aduc aici pentru o vreme!
Ușa se trânti în urma ei, lăsând în bucătărie o liniște grea. Anemo și profesorul Simoon se priviră buimaci . Nu mai era loc de glumițe despre doamna Queen. Acum devenise clar că toată bucuria ei afișată de câte ori avea ocazia ascundea ceva mai profund, mai dureros ,lupta de a se face plăcută celor din jur, de a arăta mai bine, mai suplă, mai în formă...Dorința de a se încadra în niște tipare impuse oarecum de societate.Aceste tipare nu ar trebui să îngreuneze viața nimănui.
În living , Fleur scapă telecomanda din mână iar blănoșii amuțiră complet pentru câteva minute.
Nu trecu mult timp și Aura se întoarse, lăsând pe mocheta de pe hol o cușcă de transport din pânză roz-bombon, înainte de a pleca definitiv spre spital. O dâră familiară, densă și aristocratică, de lavandă și crini invadă imediat Casa Vânturilor, acoperind mirosul de pizza.
Prin plasa fină a cuștii, două mărgele mari, maronii și pline de o tristețe infinită, priveau
speriate spre încăperea în care fusese musafir cu câteva zile în urmă alături de "mămica" ei.
Blănoșii se strânseră în pragul livingului gata să o întâmpine pe micuța ciocolatie pentru care aveau toți o simpatie aparte încă de la meciul de pe Ether Rise, de când Lady Bell ar fi vrut să înfieze papucii câine ai stăpânului lor.
Le era pur și simplu milă de ea. O știau de atâta timp: o cățelușă singuratică, privată de orice bucurie, trăind o viață fără copilărie, condamnată la izolare doar pentru a rămâne curată, un accesoriu de lux la ținuta stăpânei.
— Priviți-o, miorlăi Mistral pe un ton moale, neobișnuit de cald pentru un chat noir atât de mândru. Este moartă de îngrijorare pentru mămica ei .
Sirocco făcu doi pași în față, mirosind aerul parfumat. În ochii lui de pirat roșcat nu mai era nicio dorință de competiție sportivă.
— Domnișoara Remi, se întoarse el spre pisica albă, spune-i tu să nu-și facă griji. În tine are încredere de cand i-ai dat ghemul cel roz .
Remi-Bise făcu câțiva pași înspre cățelușă și cu voce blândă o convinse să iasă din cușcă și să li se alăture.
—Îți jur micuțo, mămica ta e pe mâini bune acum și noi, noi o să avem grijă de tine și o să te lăsăm să te joci cu jucăriile noastre. Poți să te joci chiar și în curte pe iarbă.
— Dar nu mă murdăresc? Dacă mă murdăresc mami o să se supere.
Eol, apărut de după piciorul mesei, își trecu o lăbuță peste mustăți:
— Perimetrul este sigur pentru ea. Nu te teme Bell, iarbă noastră e foarte curată. Uită-te la Sirocco! El vânează toată ziua în curte și blănița lui strălucește.
Păși timid pe mocheta pufoasă, cu lăbuțele tremurând ușor. Fleur se lăsă în genunchi pe podea și își întinse brațele:
— Vino, Bell! Mie poți să îmi spui orice ! Eu sunt de-a voastră ! Aici nimeni nu te va reține de la joacă.
Cățelușa o privi pe Fleur, îi măsură pe motani și, pentru prima dată de când trecuse de brațele metalice ale turnichetului, codița ei ciocolatie începu să bată un ritm timid, dar tot mai rapid, în aer.
—Cred că o să îmi iau o mică vacanță aici, în Casa Vânturilor zise ea un pic mai încrezătoare . Mami o să vină să mă ia acasă după ce se face bine !
Comentarii
Trimiteți un comentariu