Zgarda celor două ceruri

Pisicuța se numește Bise

 Capitolul 4

 În bucătăria Casei Vânturilor, tensiunea se putea tăia cu cuțitul. Anemo se plimba agitat, cu picioarele goale pe gresia rece, pierdut în gânduri, când telefonul din buzunar îi vibră scurt. Primise o notificare . Nu apucă însă nici să deblocheze ecranul, nici să vadă mesajul salvator trimis în secret de blănoși, pentru că inelul de bronz în formă de leu de pe ușa din față începu să bată violent.

—Vin acu' ! Răbdare, că nu vin turcii !

—Ești sigur că nu vin ? răspunse Frost imediat ce i se deschise. Ai vazut ce e aici la voi ?

El tocmai reușise cu greu să ajungă la ușă, transpirat și iritat sub trenciul lui lung. Din cauza haosului creat de reporteri, care blocaseră complet accesul pe Ether Drive cu mașini de transmisie și trepiede, detectivul fusese nevoit să își parcheze automobilul tocmai în celălalt capăt al străzii. Bătrânul lui Peugeot 403 Sedan, de o culoare crem demodată și mătuită de timp, rămăsese blocat la intersecție, cu motorul oprit, ca o relicvă dintr-un film polițist din anii '60. Frost parcursese restul drumului pe jos, croindu-și loc cu coatele prin mulțimea agitată. În spatele lui se agitau microfoane , reporterii se buluceau de-a valma întrebând toți deodată întrebări scurte, absurde sâcâitoare despre Remi și dispariția ei.Se auzi chiar un "Ce ați făcut cu ea ? Ați ucis-o ?" dar Anemo avu prezență de spirit și apucându-l pe Trenci de o mână aproape il ridică pe sus tragandu-l în casă. Trânti imediat ușa în urma lor și îl duse pe detectiv in bucătărie unde era de fapt cartierul general al Clubului de carte, care pentru prima dată era găzduit (cu de-a sila) în casa scriitorului nostru.

Între timp Daisy Queen, copleșită de agitație pornise radio-ul și vocea gravă a unei crainice tocmai vorbea despre dispariția misterioasă a autoarei bestseller-ului "Femeile nu se dresează."

—Fata asta face ce face și e peste tot ! Dispărută dar peste tot. Dacă deschid frigiderul cineva va apărea și de acolo să mă întrebe despre ea. bombanea Anemo în timp ce tocmai își scosese telefonul din buzunar pentru a verifica notificarea. 

—Aha, ești gelos domnule Gale ! Nu cumva...

—Te rog oprește-te domnule detectiv Tren...Frost. Noi , adică eu și Remi , ar fi trebuit să avem o întâlnire azi...una romantică. Și îmi e ciudă că..Ha ! Mi-a scris ! Uite aici ! Cu un gest aproape copilăresc îi băgă detectivului ecranul în ochi parcă vrând să îl orbească cu lumina ecranului.

Bise, care după îndeplinirea misiunii venise alături de ceilalți blănoși la "Clubul de carte" nemaifiind cont de alergiile Annei, se așeză ca un manșon de blană pe picioarele desculțe ale rivalului său literar și își ridică capul pentru a privi reacția acestuia la mesajul ei.

—Ascultați aici ! Zice așa:

"Dragă Anemo, iartă-mă că am plecat în grabă, am observat târziu că am uitat poșeta cu telefonul și nu mă mai puteam întoarce. Am de cercetat pentru noua mea carte și s-a ivit o oportunitate neașteptată. Te implor să ai grijă tu de pisica mea albă, nu o pot lăsa mamei fiindcă ea este alergică. Pisicuța din rasa Angora se numește Bise, sper să se înțeleagă cu blănoșii tăi. Te scot la întâlnire când mă întorc și promit să îmi iau revanșa. Remi Storm Trimite! "

—Ce ? întrebă Frost , scrie acolo "trimite" ? 

—Da...foarte ciudat ! Dar na, știți cum e ea ,poate a dictat textul cuiva si zevzecul respectiv...

—Ups...se pare că eu am tastat chiar tot șopti "zevzecul "care era acum un abțibild lipit pe plinta albă a bucătăriei. 

—Pe mine nu mă convinge mesajul ăsta! Dar dacă doamna Anna Storm își retrage declarația și consideră că persoana nu mai e disparuta...Ce spuneți doamna Storm ?

Trenci o masura pe mama scriitoarei din cap până în picioare parcă provocator,parcă ironic...

—— Domnule detectiv, serios acum, o luați razna cu teoriile conspirației, spuse Anemo, fluturând mâna a pagubă. Vorbim despre un e-mail! Remi este logată permanent cu conturile ei pe tableta personală sau pe laptopul pe care îl poartă mereu cu ea. Nu are nevoie de niciun cod de pe telefon. Deschide ecranul, scrie și gata! Iar textul ăsta e în stilul ei pur. Numai ea putea să-mi trimită un mesaj atat de telegrafic și lipsite de sentiment .

Anna îl privi cu un aer de superioritate .

—Și cam ce ai fi vrut dumneata să îți scrie , mă rog frumos ? Un poem de dragoste ? Dar nu apucă să își continue gandul că o rafală de strănuturi se abătu asupra " clubului de carte". 

—Haideți blănoșilor, să lăsăm doamnele să își bea ceaiul că poate mai au și alte chestii de facut pe ziua de azi ! În living cu voi !

*

Ieșit la ușă Anemo ridică o mână în aer .

—Domnilor reporteri !

Mulțimea zumzăia în continuare fără să bage de seamă brațul ridicat din fața lor .

—Domnilor ! Am ceva important să vă spun ! Remi este în siguranță, tocmai am primit un email de la ea. E foarte prinsă în munca pentru noua ei carte dar e bine și mi-a lăsat în grijă pisicuța ei de Angora. Atât am avut de spus,.La revedere ! Lumea mai are nevoie și de liniște la noi pe stradă. 

Declarația fermă a lui Anemo căzu ca un trăsnet peste mulțimea de jurnaliști din curte. Câțiva cameramani coborâră dezamăgiți echipamentele de pe umeri, în timp ce reporterii începură să își noteze în grabă ultimele detalii, bombănind că s-a ales praful de un subiect care promitea audiențe-record. În fond, o scriitoare rebelă care fuge în creierul munților fără telefon ca să scrie un nou bestseller nu era o crimă, ci doar o știre de cancan care se stingea de la sine.

Anemo trânti ușa în urma lor, lăsând zumzetul străzii să piară treptat pe măsură ce jurnaliștii se îndreptau spre mașinile lor. Încet-încet, blocurile de transmisie începură să elibereze Ether Drive, făcând loc bătrânului Peugeot crem, care părea acum mai demodat ca niciodată la capătul străzii golite.

 Daisy Queen opri radio-ul cu o mișcare scurtă, răsuflând ușurată.

 Pe covorul gros, echipa blănoșilor formase un cerc, ca un sfat al înţelepţilor pentru a pune la punct strategia misiunii nocturne .Remi simțea că mărgeaua zgârzii e perfect camuflată de blănița ei albă și că la urma urmei, datorită acestei magii ea, femeia independentă, puternică și cu picioarele pe pământ, trăiește acum aventura vieții. 

— Uf, ma chérie... miorlăi Mistral, scuturându-și o lăbuță neagră. Zevzecul de Eol aproape că ne-a dat de gol cu „Trimite!”-ul lui dar Anemo a fost genial. Acum că au plecat toți, ce facem?

—Acum ne odihnim Mistral! Chiar și blănoșii au nevoie de somn de frumusețe! 

Dar stomacul lui "chat noir" avea un concert nemuzical de dat .

—Haideți să mâncăm ceva...o conservă de ton .Am vazut eu că Anemo ne-a pregătit o surpriză dar mai întâi tre să facem schema noastră cu bolurile pe gresia din...

—Nu, te rog nu îmi aminti schema voastră care m-a adus în blana asta superbă....o cunosc și acum o voi practica și eu.