Fântâna se trezește
Țârâitul prelung al ceasului în formă de broască țestoasă se opri brusc, lăsând odaia pentru câteva minute într-o liniște perfectă, de parcă realitatea ar fi înghețat.
Abia după câteva minute, Remi își deschise ochii oarecum buimacă, ca după un somn din care a fost trezită brusc. Era încă pe pieptul lui Demir, în corpul ei de pisică albă de Angora, și băiatul nu o urmase în lumea celor vii nici de data aceasta. Ceva, cumva, îl ținea captiv în Peretele de Eter.
Toți ceilalți din încăpere arătau obosiți, chiar dacă ei nu pășiseră alături de Remi în călătoria ei fantastică.
Shehrazad dezlegă pe rând sfoara din jurul fiecărei încheieturi, la fel de solemn, într-un ritual invers celui de început și, rând pe rând, profesorul, Anemo, Samir începură să se miște pentru a-și dezmorți trupul. Remi sări pe podea, grațioasă ca întotdeauna, și se opri în fața lui Samir, geamănul care o aduse de prima dată în acea casă.
— Îmi pare rău, Samir! spuse ea. Fratele tău caută o cale să repare o mare nedreptate, dar... nu știu dacă îl voi putea ajuta.
Anemo se aplecă, puse un genunchi pe podea și o mână în blana pisicii albe pentru a putea comunica cu ea. Era deopotrivă îngrijorat de situația copilului, dar și de situația fetei care avea nevoie să prindă portalul din Irlanda, din Peștera Pisicilor, după harta profesorului.
— Remi, în paralel cu salvarea băiatului, trebuie să ne pregătim întoarcerea acasă... Trebuie să ne asigurăm că nu mai ratezi transformarea.
— Dacă reparăm fântâna El-Beyda, asta te-ar salva și pe tine. Te implor, nu renunța încă la fratele meu. Ți-am spus deja că numai tu îl poți salva. Aș fi încercat și eu, dar bunica se teme să nu mă piardă și pe mine în Peretele de Eter.
— Nu renunț, voi merge cu el de câte ori e nevoie ca să reparăm oglinda. Haideți să îl lăsăm pe fratele tău să se odihnească. Să mergem jos!
Remi păși înspre ușa încăperii cu pasul ei elegant de regină felină, urmată de Samir, care-i deschise ușa, și de toți ceilalți.
***
Curtea pavată cu mozaic părea încă o dată că oglindește cerul nopții. Shehrazad îi pofti să se așeze la o masă lungă de marmură neagră și le aduse un platou de fructe răcoroase și ceai.
— Shehrazad... începu Simoon, cu o voce joasă, ușor răgușită, dar blândă, în care se simțea stângăcia tăcerii îndelungate dintre ei. Acum îmi amintesc teoria ta, tot ce ai încercat să îmi explici cu ani în urmă. Îmi pare rău că nu te-am crezut, am spus că sunt mituri.
Femeia îl privi pe vechiul ei tovarăș, dar parcă privirea ei trecea prin el, privind mai departe.
— Tot ce descifram atunci în acele manuscrise, tot ce intuiam s-a dovedit a fi adevărat. Un adevăr extrem de periculos. Nu vrem să cadă pe mâini greșite, de aceea te implor, Simoon, păstrează secretul. Nu știu exact cine mai poate activa aceste oglinzi...
Femeia se îndreptă de spate, privindu-l cu acei ochi căprui-aurii.
— Eu sunt una dintre chei și am fost nesăbuită, poate. Nu mă înțelege greșit, gemenii sunt rohi, sufletul meu, dar în momentul în care eu i-am adus în lumea noastră, oglinda s-a fisurat și eu nu am mai putut să o folosesc.
— Și Demir? întrebă Anemo, sorbind din ceaiul său. Cum a ajuns în starea asta?
Shehrazad oftă adânc, privind în continuare prin profesor undeva departe.
— A aflat adevărul, Anemo. A aflat cine este cu adevărat și că mama lui, Meritmut, a fost lăsată în urmă, în vâltoarea acelor comploturi groaznice. Disperat, a vrut să se întoarcă în trecut ca să o salveze. S-a decis singur la fântâna cu mozaic din curte și... noi l-am găsit inert, iar fântâna secase complet. Am înțeles mai apoi că spiritul lui este prizonier al Peretelui de Eter, în timp ce corpul este aici, cufundat într-un somn adânc. Remi este singura capabilă să îl aducă din Labirintul Amarnei. Ea nu este cineva la întâmplare, zgarda celor două ceruri nu se potrivește oricui și nu transformă pe oricine. Ea este reîncarnarea uneia dintre cele două gemene...
Ochii femeii se întorseră în prezent și erau acum plini de lacrimi.
— Copilul ăsta e așa de... de aproape un an. În momentul în care am văzut pe internet cartea lui Remi, cu poza ei, am știut că ea e soluția. Din păcate, noi nu am putut merge direct în Irlanda. Sunt urmărită, sunt cercetată ca o infractoare, mi se aduc tot felul de acuzații inventate... ridicole. Chiar în ziua în care Samir te-a urmărit prin bazar și ți-a strecurat zgarda în geantă, Simoon, eu eram la poliție... reținută.
Simoon își trecu o mână tremurătoare peste frunte, privind spre Remi, care începuse să miaune slab.
— Te cred, ședințele cu Remi sunt vitale. Zgarda ei, Samatein, se conectează cu fântâna, dar și cu spiritul băiatului. Probabil ședințele repară încet toate fisurile oglinzii și...
Samir, care era totuși un copil și pentru el era obositor să stea locului, alergă dinspre fântâna cu mozaic, strigând:
— Jaddati, Jaddati, fântâna se trezește! Veniți să vedeți!
Comentarii
Trimiteți un comentariu